Psihoterapie cognitiv- comportamentală

Termenul cognitiv- comportamental presupune accent pe interpretarea adecvată a situațiilor și ulterior pe adaptarea comportamentală în funcție de situație. Vom prezenta abordarea cognitiv- comportamentală în TSA (tulburări de spectru autist). Vom lua ca exemplu un copil de 3 ani care a învățat prin repetiție că atunci când țipă primește ce-și dorește. Ce presupune la 3 ani învățarea prin repetiție? Adulții din jurul copilului înțeleg ce-și dorește acesta, de exemplu o noua păpușă în magazin, prin simplul fapt că cel mic a arătat cu degetul spre păpușă și a început să plângă, eventual să țipe. Pentru a opri această manifestare negativă, adultul îi oferă copilului ceea ce-și dorește. Atunci când un comportament negativ, manifestat în diverse situații sociale, are un răspuns pozitiv se consideră că s-a produs învățarea prin repetiție. Intervenția cognitiv-comportamentală în cazul acesta se demonstrează în ora de terapie însă se aplică acasă în absolut orice circumstanță. Schimbarea comportamentală presupune plâns și multă răbdare din partea adultului; desigur, un obicei învățat se dezvață greu, însă este posibil prin consecvență și perseverență.
Psihoterapia cognitiv- comportamentală în context de proces psihoterapeutic început cu un copil sau adolescent neurotipic se bazează pe conștientizarea conexiunilor între comportamentele personale și reacțiile celor din jur, pe analiza amănunțită a interacțiunilor sociale cu scopul de a înțelege motivele și întăririle din spatele acțiunilor. Se utilizează adesea teme pentru acasă și este mereu valorificată atenția asupra comportamentului social.