Psihoterapie centrată pe emoții

Mai întâi copilul urmează un program terapeutic de cunoaștere a emoțiilor, adică denumirea emoțiilor de bază și manifestarea acestora, apoi se începe un program de recunoaștere a emoțiilor proprii, adică să existe denumirea corectă în funcție de starea pe care o are, respectiv, să existe cunoașterea contextului social care îi provoacă emoția în cauză, de exemplu: mă simt furios când colegul de bancă îmi ia creionul fără să-l ceară. Într-un exemplu ca acesta, copilul analizează stările pe care le simte, numește corect emoția ca fiind furie și știe ce anume i-a provocat-o. Ulterior se pune accent pe aspectele ce pot fi controlate de propria persoană și se accentuează ideea că un om nu poate controla un alt om, prin urmare dacă un copil îți dorește ca elevul X să se oprească din lovit, este necesar să învețe că nu poate să-l schimbe, însă poate să-și schimbe doar felul în care percepe acțiunea celuilalt. Rezultatul dorit la finalul procesul terapeutic este creșterea încrederii în sine și gestionarea emoțiilor negative, adică învățarea tehnicilor de autocontrol și exprimarea schimbării în raport strict cu propria persoană.