Dezvoltarea limbajului
Limbajul este receptiv și expresiv. Limbajul receptiv se manifestă atunci când adultul îi oferă copilului o sarcină simplă precum ”pune cana pe masă”, iar copilul realizează acțiunea spusă de adult, fără însă a verbaliza.
Aceasta realizare corectă a acțiunii din îndemnul adultului presupune că cel mic a înțeles foarte bine mesajul transmis și cunoaște etichetele verbale pentru obiectele familiare, de exemplu eticheta verbală ”masă” pentru obiectul masă. Limbajul expresiv reprezintă emiterea sunetelor sau a cuvintelor, în funcție de vârsta cronologică. Se poate afirma că acesta există la un copil de 2 ani atunci când copilul numește obiectul dorit, de exemplu ”apă”, face o cerere, de exemplu ”dă” sau ”fă baloane” sau ”vreau”.
Dezvoltarea limbajului receptiv este necesară atunci când un copil nu realizează acțiunea pa care adultul o indică, de exemplu ”Vino la mine!”. În acest caz, se va lucra în ședințele de terapie îndemnul ”Vino la mine!” cu o recompensă extrem de dorită de cel mic, pentru a-i spori interesul să realizeze acțiunea menționată de adult.
Dezvoltarea limbajului expresiv presupune stimularea copilului să emită inițial sunete, interjecții, în contexte de bucurie, de exemplu: aruncăm biluțe în sus și spunem ”Uiii !”, facem baloane de săpun și spunem ”Uau !”, fugim împreuna și spunem ”Iiiiiii!”, ne ascundem și spunem ”Aiaiai !”. Ulterior se insistă pe exprimarea unor silabe, de obicei prima silaba a cuvântului dorit, apoi exprimarea cuvântului întreg, apoi alăturarea a două cuvinte, ulterior formularea unor propoziții scurte iar apoi formularea frazelor.